Când Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) intra în moschee, obișnuia să spună: „A’udzu billahi al-'adhim ua bi-uajhihi al-karim ua sultanihi al-qadim min aș-șaytan ir-ragim” (Caut adăpost în Allah, Preamărețul, și în Preanobila Sa Față, și în Stăpânirea Sa veșnică, de diavolul cel alungat cu blestem)

Când Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) intra în moschee, obișnuia să spună: „Caut adăpost în Allah, Preamărețul”, adică caut ajutor și refugiu în Allah și în Atributele Sale. „și în Preanobila Sa Față”, Preagenerosul Dăruitor, „și în Stăpânirea Sa”, adică în Dominația, Forța și Puterea Sa de a birui pe oricine voiește din creația Sa „veșnică”, adică permanentă, eternă, atemporală „de la diavolul cel alungat cu blestem”, care este alungat și exclus de sub Îndurarea lui Allah, adică: O, Allah, protejează-mă pe mine de șoaptele lui, de ispitele lui, de pașii lui, de ideile lui, de insinuările lui și de rătăcirea lui, căci el este cel care aduce rătăcirea și conduce la ispitire și ignoranță. Și i s-a spus lui ‘Abdullah ibn ‘Amr: „Asta e tot?” adică, doar asta obișnuia să spună Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa)? El a spus: Da.

Și dacă cineva spune această rugă la intrarea în moschee, diavolul va spune: Cel care a intrat acum s-a pus pe sine însuși la adăpost de mine de-a lungul timpului, de zi și de noapte.