„Vor fi @*încercări (Fitan). Apoi va veni o încercare (Fitna) în care cel care stă pe loc va fi mai bun decât cel care merge, iar cel care merge va fi mai bun decât cel care se îndreaptă spre ea. Când aceasta va veni, cel care are cămile să meargă la cămilele sale, cel care are oi să meargă la oile sale, iar cel care are pământ să meargă la pământul său.” Atunci un om a spus: „O, Mesager al lui Allah, ce spui despre cel care nu are nici cămile, nici oi și nici pământ?” El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) a spus: „Să-și ia sabia, să-i lovească tăișul cu o piatră (să o facă inutilizabilă), apoi să încerce să scape, dacă poate să scape. O, Allah, am transmis mesajul? O, Allah, am transmis mesajul? O, Allah, am transmis mesajul?” Apoi un om a spus: „O, Mesager al lui Allah, ce spui dacă sunt forțat să merg cu unul dintre cele două grupuri și sunt lovit cu sabia unui om sau vine o săgeată care mă ucide?” El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) a spus: „El va purta păcatul lui și păcatul tău, iar el va fi dintre oamenii Focului.”

Anunțarea apariției încercărilor are scopul de a-i avertiza pe oameni, pentru ca aceștia să se pregătească, să nu se implice în ele și să ceară de la Allah răbdare și salvare de răul lor.
Imam Al-Nawawi a spus despre cuvintele Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa): „Cel care stă jos este mai bun decât cel care stă în picioare”, sensul acestora este de a arăta pericolul mare ale acestor încercări, îndeamnă la evitarea lor și fuga de ele, și că răul și încercările vor fi proporționale cu gradul de implicare în ele.”
Imam an-Nawawi a spus: Păcatul este ridicat pentru cel care este constrâns să fie prezent acolo. Însă uciderea nu devine permisă sub constrângere, ci cel constrâns care comite această faptă poartă păcatul ei, conform consensului învățaților.
Ibn Hajar a spus: „Alți învățați au spus: Dacă un grup se răzvrătește împotriva conducătorului, refuzând să îndeplinească datoriile față de el și declarând război, este obligatoriu să fie combătut. De asemenea, dacă două grupuri de musulmani se luptă între ele, orice persoană capabilă trebuie să-l oprească pe cel care greșește și să-l ajute pe cel corect, aceasta fiind opinia majorității. Alți învățați au făcut o distincție, spunând că orice luptă care are loc între două grupuri de musulmani, în absența unui lider al comunității, este interzisă, iar hadisurile din acest capitol și altele sunt aplicate asupra acestui context.”
Imam Al-Nawawi a spus: „Învățații au avut opinii diferite cu privire la lupta în timpul Fitnei (încercărilor). Unii au spus că nu este permis a se lupta în conflictele dintre musulmani, chiar dacă cineva este atacat în propria casă și poate fi omorât, nu îi este permis să se apere, deoarece agresorul acționează pe baza unei interpretări greșite. Aceasta este opinia lui Abu Bakrah (Allah să fie mulțumit de el), companionul Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) și a altora. Ibn Umar, Imran ibn al-Hussayn (Allah să fie mulțumit de ei) și alții au spus că nu trebuie să se implice în astfel de conflicte, dar dacă este atacat direct, omul poate să se apere. Ambele opinii sunt de acord asupra faptului că omul nu trebuie să se implice în niciun fel în Fitne. Însă majoritatea companionilor, a urmașilor lor și a învățaților Islamului au afirmat că este obligatoriu să fie sprijinit cel care are dreptate în astfel de conflicte și să se lupte împotriva celor răzvrătiți, așa cum a Spus Allah: „...luptați împotriva celei care este nedreaptă până ce ea se întoarce la Porunca lui Allah ” [Coran, 49:9]. Aceasta este opinia corectă, iar hadisurile care par să interzică lupta se referă fie la situațiile în care nu este clar cine are dreptate, fie la cazurile în care ambele părți sunt nedrepte și niciuna nu are o justificare validă.