„Cel care se aruncă de pe un munte cu intenția de a se sinucide se va afla în Focul Iadului fiind într-o căzătură continuă pentru totdeauna; şi cel care bea otravă, omorându-se cu ea, va căra otrava în mână şi va bea din ea mereu în

Sinuciderea este interzisă și este considerată un păcat major ce este pedepsit aspru în Focul Iadului.
Ceea ce este menționat în hadis reprezintă doar exemple ale unor moduri de sinucidere, însă, indiferent de metoda prin care cineva își ia viața, va fi pedepsit în modul în care s-a omorât. În Sahih al-Bukhari se relatează că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah) a spus: „Cel care se sugrumă se va sugruma în Foc, iar cel care se înjunghie se va înjunghia în Foc.”
An-Nawawi a spus: În ceea ce privește afirmația Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa): „se va afla în Focul Iadului, rămânând acolo pentru totdeauna”*, s-au exprimat mai multe opinii. Una dintre ele este că aceasta se aplică celui care a făcut acest act considerându-l permis, în timp ce știa că este interzis. Acesta este un necredincios, iar aceasta este pedeapsa lui. A doua opinie este că prin „eternitate” se înțelege o perioadă foarte lungă și un sejur îndelungat, dar nu veșnică, așa cum se spune: *„Fie ca Allah să facă domnia regelui să fie veșnică!”*. A treia opinie este că aceasta este pedeaspsa sa, dar Dumnezeu Cel Atotputernic, în Generozitatea Sa, ne-a informat că cel care moare musulman nu va rămâne în Focul Iadului pentru totdeauna.
Aceasta este o situație în care pedepsele din Viața de Apoi sunt asemănătoare cu cele pentru păcatele din viața aceasta. Din acest lucru se poate deduce că păcatul sinuciderii este comparabil cu cel al omorului, deoarece omul nu deține un drept absolut asupra propriei sale vieți. Sufletul său îi aparține, de fapt lui Allah Preaînaltul, iar omul nu are voie să dispună de el decât într-o manieră permisă de către Allah.