„Există o rugăciune între fiecare două Adhanuri (cele două chemări la Rugăciune, cu referire la Adhan și Iqama), există o rugăciune între fiecare două Adhanuri; există o rugăciune între fiecare două Adhanuri.” Iar a treia oară, a adăugat: „pentru cine dorește”

Este recomandată împlinirea unor rugăciuni voluntare între Adhan și Iqamah.
Făcea parte din îndrumarea Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) să-și repete enunțul, astfel încât să îl facă auzit și să sublinieze importanța a ceea ce spune.
„Cele două Adhanuri” se referă de fapt la Adhan și Iqamah. Ele sunt numite aici două Adhanuri pentru a-l face pe unul dintre cele două mai dominant din punctul de vedere al exprimării lingvistice, ca atunci când spunem cele două Luni (referindu-ne de fapt la Soare și Lună, dar exprimând dominanța Lunii prin folosirea ei pentru a exprima gruparea celor două) sau cei doi 'Omari (adică, Abu Bakr și ‘Omar).
Adhanul anunță intrarea timpului pentru Rugăciune, iar Iqamah anunță că Rugăciunea este pe cale să fie îndeplinită.