Și jur pe Cel în Mâna Căruia se află sufletul meu, că dintre voi eu sunt cel care se aseamănă cel mai mult Rugăciunii Mesagerului lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) și aceasta a fost modul în care el și-a îndeplinit Rugăciunea, până ce a părăsit această lume.”

Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el) a relatat: „El obișnuia să spună takbir în fiecare Rugăciune, indiferent dacă era o Rugăciune obligatorie sau voluntară, în timpul Ramadanului sau în afara acestuia. El spunea takbir când se ridica și spunea takbir când se înclina. Apoi, spunea: „Sami’a Allahu liman hamidah” (Allah îl aude pe cel care Îl Laudă). După care spunea: „Rabbana ua laka al-hamd” (Domnul nostru, laudă Ție) înainte de a se prosternă. Apoi, spunea: „Allahu Akbar” (Allah este Cel mai Măreț) în timp ce cobora la prosternare. Apoi, spunea takbir la ridicarea capului din prosternare, și spunea takbir când cobora în prosternare și apoi din nou spunea takbir când ridica în sus capul din prosternare. Apoi, el spunea takbir la ridicarea din poziția șezând după primele două raka' (unități de rugăciune); și făcea asta în fiecare Rak'ah până când termina Rugăciunea.” Apoi, după ce a terminat Rugăciunea, a spus: „Și jur pe Cel în Mâna Căruia se află sufletul meu, că dintre voi eu sunt cel care se aseamănă cel mai mult Rugăciunii Mesagerului lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) și aceasta a fost modul în care el și-a îndeplinit Rugăciunea, până ce a părăsit această lume.”