„O voi oameni, căiți-vă lui Allah pentru că eu mă căiesc de 100 de ori pe zi.”

Toți oamenii, indiferent de rangul sau gradul lor în credință, trebuie să se întoarcă la Allah Preaînaltul și să se căiască. Nu există om care să nu aibă greșeli sau defecte în îndeplinirea dreptului lui Allah Preaînaltul (O, dreptcredincioșilor, căiți-vă la Allah).
Căința este generală, fie pentru comiterea de acte interzise și păcate sau pentru neglijarea îndeplinirii îndatoririlor.
Sinceritatea în căință este o condiție a acceptării căinței. Cel care lasă un păcat de dragul altcuiva decât Allah, nu s-a căit.
Al-Nawawi a spus: Căința are trei condiții: ca omul să se oprească din comiterea păcatului, să regrete că l-a făcut și să fie ferm în a nu-l mai face. Dacă păcatul are legătură cu o altă persoană, mai există o a patra condiție: facerea dreptății față de acea persoană sau obținerea iertării din partea lui.
Arată faptul că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) nu a cerut iertare neaparat pentru păcatele pe care le-a făcut, ci ca mod de a-și arăta servitudinea și dorința de a-L Pomeni pe Allah Preaînaltul și conștientizarea Măreției lui Allah Preaînaltul precum și deficiența robului în a-I mulțumi lui Allah Preaînaltul pentru Binecuvântările primite. Este o chestiune de legislație pentru națiunea ce va veni după el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa).