„Mai bine este ca unul dintre voi să-și ia funia, să adune un mănunchi de lemne și să le vândă, pentru a-și proteja fața cu acele câștiguri, decât să ceară de la oameni, indiferent că aceștia îi dau sau nu.”

Este vorba despre încurajarea abținerii de la cerșetorie și de la depinderea de alții, promovând autosuficiența și demnitatea.
Este încurajată munca, chiar dacă persoana ar practica o meserie considerată simplă și umilă de către ceilalți.
Islamul combate cerșetoria și inactivitatea, motiv pentru care a impus munca și strădania, chiar și atunci când aceasta este dificilă, cum ar fi adunarea lemnelor pentru vânzare.
Cerșetoria nu este permisă atunci când omul are capacitatea de a munci și de a obține venituri.
Cererea de ajutor de la autorități este permisă atunci când există o nevoie reală. Allah Preaînaltul Spune în Coran: „Și nici împotriva acelora care au venit la tine, cerând să-i porți [pe animale de călărie], iar tu le-ai zis: „Nu găsesc pe ce să vă port!” și care s-au întors cu ochii plini de lacrimi, de supărare că ei nu găsesc ce să dea.” [Coran, 9:92].
Cine este forțat să ceară ajutor din cauza lipsei de mijloace pentru a munci sau a aduna lemne, este permis să ceară, dar fără a insista sau a face cereri repetitive. Allah Preaînaltul Spune: „Ei nu cer deloc de la oameni.” [Coran, 2:273].
An-Nawawi a spus: „În acest hadis se încurajează caritatea, câștigul din mijloace proprii și permise.”