„O, Trimis al lui Allah, m-ai întâlnit când eram în stare de impuritate, și nu am vrut să stau cu tine până nu m-am spălat.” Atunci Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Slavă lui Allah! Credinciosul nu este impur.”

Starea de Janabah îl împiedică pe musulman doar să facă Rugăciunea, să atingă Coranul și să stea în moschee, dar nu îi interzice să stea alături de alți musulmani, iar persoana aflată în această stare nu devine impură.
Credinciosul este pur și când trăiește, dar și după ce moare.
Respectarea celor virtuoși, învățați și pioși, și așezarea în compania lor într-o stare cât mai demnă.
Legimitatea cererii de permisiune din partea discipolului față de conducător atunci când dorește să plece, deoarece Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) l-a mustrat pe Abu Hurayrah (Allah să fie mulțumit de el) pentru că a plecat fără știrea lui, iar cererea de permisiune face parte din buna purtare.
Spunerea expresiei „Subhan Allah” (Slavă lui Allah) atunci când cineva este uimit sau mirat.
Este permis ca o persoană să vorbească despre lucruri jenante legate de sine, dacă acest lucru urmărește un scop util sau benefic.
Necredinciosul este considerat necurat, însă impuritatea lui este de natură spirituală din cauza credinței sale corupte.
Imam an-Nawawi a spus: Acest hadis conține și una dintre regulile comportamentale care spune că dacă învățatul vede la discipol un lucru despre care el crede că a greșit, să-l întrebe despre acel lucru, să-i arate cum e corect și să-i explice regula Islamică în acea situație, iar Allah Știe cel mai bine.